Meniu
Afla mai multe despre psihoterapie si diferenta pe care o poate face in viata ta.
Tulburarile anxioase apar si se manifesta diferit pentru fiecare persoana, astfel ca psihoterapia va cuprinde, in cazul fiecaruia, interventii specifice, particulare. Unele aspecte sunt totusi universale. In mare parte, “vindecarea” de anxietate presupune inlocuirea stilului negativ-catastrofal de gandire cu unul rational-realist, precum si accesarea si dezvoltarea unor emotii care reduc si chiar se opun fricii: relaxare, acceptare, tolerare, curaj. Alaturi de acestea, bineinteles, reducerea evitarii motivate de frica a diverselor activitati si situatii si recapatarea “libertatii de actiune”. Nu exista reteta universala pentru anxietate si nici metode infailibile care garanteaza succesul. Ca in cazul oricarei psihoterapii, este nevoie de angajamentul si motivatia persoanei, disponibilitatea de a depune un minim efort si de a tolera, ocazional, unele stari neplacute. “Costurile” insa sunt compensate si depasite de beneficii: o viata eliberata de frica excesiva, redescoperind placerea de a trai.
In primul rand, urmarim reducerea distresului (suferinta/disconfort psihic), a starilor anxioase si recapatarea functionarii psihice. Cu alte cuvinte: ameliorarea trairilor neplacute, recapatarea capacitatiii de munca, reluarea unor obiceiuri si situatii evitate, sau traite cu disconfort/distres? puternic. O psihoterapie reusita poate duce la insasi schimbarea obieciurilor si trasaturilor care au dus la aparitia unei tulburari de anxietate in primul rand, deci la un nivel superior de functionare si satisfactie fata de cel dinaintea tulburarii.
“Educarea” si informarea in legatura cu aspecte generale ale anxietatii: cum si de ce apare, cat de daunatoare poate fi (cat de mult poate afecta sanatatea psihica), ce o mentine, etc.
Deprinderea unor tehnici de relaxare, dezvoltarea abilitatilor de reglare si reducere a emotiilor excesive, facilitarea accesului la emotii “antidot”: acceptarea, curajul.
Identificarea gandurilor anxiogene si inlocuirea lor cu altele rational-adaptative, incluzand, dupa caz, dezvoltarea atitudinii si abilitatii de a trage concluzii logice.
Descoperirea atitudinilor si convingerilor care intretin anxietatea si transformarea lor in unele mai flexibile, rationale, constructive.
Este important uneori nu doar inlocuirea gandurilor negative, dar si schimbarea obiceiurilor mentale/stilului de gendire cu totul (timpul si modul petrecut cu anumite ganduri).
Expunerea si confruntarea situatiilor sau stimulilor evitati
Interventii terapeutice Tulburarea de anxietate generalizata
Este cautata reducerea, sau eliminarea ingrijorarilor (in legatura cu aspecte diverse : bani, munca, sanatate, performante, etc), precum si tratarea celorlalte simptome: neliniste, agitatie, insomnie, oboseala facila, dificultatii de concentrare, etc. O atentie deosebita este acordata atat anticiparilor excesiv de negative cu privire la evenimentelor viitoare, cat si comportamentului mental, respectiv reducerea consistenta a timpului petrecut cu ingrijorarea si cu alte ganduri asemanatoare. In mare, tratarea anxietatii generalizate presupune, mai mult sau mai putin, schimbarea unui stil de viata si poate chiar de personalitate. Uneori, surprinzator de repede, oamenii pot realiza ca au mai mult control asupra ingrijorarii decat credeau si ca, de asemenea, nu este obligatorie persistenta in stari de de epuizare si tensiune. Aceasta vine “la pachet” cu intelegerea faptului ca lumea nu este, totusi, atat de periculoasa, iar capacitatile noastre de a face fata, sau gestiona imprevizibilul, sunt mai mari decat credem.
Interventii terapeutice in Anxietatea de sanatate
Scopul principal al Anxietatii de Sanatate este eliminarea, pe cat posibil, a reactiilor de alerta si anxietate fata de posibilitatea de dezvoltare a unor afectiuni sau boli grave, precum si a comportamentul hipervigilent, in acest sens. Pentru aceasta, este necesara atat schimbarea convingerii generale fata de probabilitatea unei amenintari majore la adresa starii de sanatate, cat si a modului in care tragem concluzii pripite, pe loc, despre un pericol medical imediat. Este vizata, in special, reducerea dependentei fata de asigurari (medicale) pe care persoana in cauza se bazeaza pentru a iesi din starea generala de vigilenta si alerta. Atitudinea “ipohondrica” trebuie inlocuita in cele din urma cu o atitudine mai putin precauta , invatand sa ne folosim resursele psihice in scopuri mai utile decat monitorizarea continua a corpului, senzatiilor, etc si ingrijorarii in legatura cu aceste senzatii. De asemenea, in anumite cazuri este necesara trecerea dincolo de tratarea simptomatica, evaluand si adresand o cauza mai adanca a anxietatii, desi poate, mai putin constientizata (crize existentiale, insatisfactii personale, etc).
Interventii terapeutice in Tulburarea obsesiv-compulsiva
Scopul interventiei psihoterapeutice in TOC il reprezinta eliberarea persoanei de anxietatea resimtita, precum si de mijloacele daunatoare folosite pentru a o gestiona.TOC este una dintre cele mai “rezistente” tulburari din spectrul anxietatii, necesitand o buna cooperare, precum si un efort/angajament minim din partea clientului.
Printre obiectivele vizate se regasesc: schimbarea atitudinii si a modului de reactie fata de obsesii (reinterpretarea, sau, dupa caz, ignorarea lor), precum si schimbarea sau anularea comportamentelor de raspuns la aceste obsesii (diverse ritualuri, acte mentale, etc). Prin discutii in care sunt abordate fricile nerealiste, sau sentimentele irationale/nepotrivite de responsabilitate si vinovatie, urmate de proceduri de expunere in care se urmareste eliminarea diferitelor compuslii (obiceiuri, automatisme, ritualuri), cei afectati de aceasta tulburare invata sa isi recastige controlul asupra propriei vieti, inlocuind timpul petrecut cu aceste fenomene, cu alte activitati mai satisfacatoare si mai productive. Unul dintre punctele cheie ale terapiei este schimbarea perspectivei asupra gandurilor: de la a pune pret excesiv pe frecventa si natura lor, la a le considera simple fenomene mentale fara o importanta deosebita, in sine. La fel de important este renuntarea la un stil rigid si uneori crispat, in favoarea spontaneitatii si flexibilitatii in reactie. Asa cum toate aceste obiceiuri psiho-comportamentale pot fi un mecanism de aparare impotriva anxietatii, va trebui abordata, in unele cazuri si cauza acesteia, dincolo de simptomele manifestate.
Interventii terapeutice in Tulburarea de panica
Scopul psihoterapiei in Tulburarea de panica este, in primul rand, reducerea sau eliminarea atacurilor de panica. In acelasi timp poate fi necesara reluarea frecventarii situatiilor, sau locurilor, in prezent evitate datorita fricii (aspectul agorafobic). Obiectivele terapeutice pot fi:
Cognitive: modificarea gandurilor catastrofale si atitudinilor despre atacul de panica (schimbarea perceptiei atat cu privire la ceea ce il declanseaza- unele senzatii inofensive, cat si cu privre la urmarile sale, vazute in termeni foarte negativi), precum si identificarea si discutarea convingerilor generale legate de siguranta, risc, control.
Emotionale: deprinderea modurilor de gestionare si transformare a emotiilor de teama, alerta, anxietate; invatarea unor tehnici de relaxare, manipulare a atentiei, pentru prevenirea si ameliorarea starilor crescute de anxietate.
Comportamentale: alterarea obiceiurilor/comportamentelor care intretin anxietatea (ex: folosirea unei persoane de siguranta, evitarea unor situatii, menajarea excesiva, hipervigilenta senzoriala); inlocuirea stilului precaut-evitant cu un mod de actiune bazat mai mult pe angajament, in conditiile unei asigurari rezonabile.
Interventii terapeutice in Tulburarea de anxietate sociala
Ideea de baza este atat scaderea anxietatii asociate interactiunilor cu ceilalti, precum si reluarea activitatilor sociale evitate datorita anxietatii. Terapia anxietatii sociale urmareste reducerea disconfortului dinaintea, din timpul si dupa interactiunile sociale (reuniuni, petreceri, intalniri amicale/profesionale, etc), regasind, pe cat se poate, bucuria socializarii si eliminand sau scazand semnificativ trairile negative asociate: stanjeneala, teama, panica, rusine, jena, etc. Unul din scopurile interventiei este inlocuirea unei imagini de sine legate de incompetenta sociala, cu una mult mai realista, in acelasi timp, reducand accentul pus pe propria performanta sociala, in favoarea unei participari sociale ghidate de placerea de “a fi cu ceilalti”. O data realizate aceste obiective, poate urma, de la sine, o imbunatatire a stilului relational. Acolo unde este cazul (desi este mai degraba o exceptie) se poate impune invatarea unor “abilitati sociale”, daca acestea lipsesc sau sunt insuficient dezvoltate.
Interventii terapeutice in Fobia specifica
In literatura de specialitate, una dintre cele mai frecvente indicatii terapeutice pt Fobia specifica este expunerea. Aceasta si pentru ca, fobia specifica nu se reflecta atat in planul gandirii (nu are un continut cognitiv specific), cat mai ales in planul emotiilor si al comportamentelor. Scopul central al terapiei este reducerea sau eliminarea evitarii situatiilor fobice, precum si a emotiilor elicitate de aceste situatii. In acest sens, poate fi realizata o strategie de expunere care poate include expunerea in vivo (expunerea reala la stimulul fobic), expunerea imaginara, sau chiar, expunerea virtuala, acolo unde mijloacele tehnice o permit. In urma acestor expuneri, de cele mai multe ori graduale, este asteptata desensibilizarea fata de obiectul fobic si scaderea anxietatii corespondente. Desigur sunt abordate, desi poate intr-o masura mai mica decat in alte tulburari de anxietate, gandurile anxiogene precum si emotiile negative in scopul modificarii si atenuarii acestora. Daca este cazul, este urmarita si o cauza mai profunda a fobiei, care poate fi mascata de manifestarile simptomatice.
Interventii terapeutice in Tulburarea de stres posttraumatic
Depasirea unei traume psihice este un fapt inevitabil pentru recapatarea increderii in sine/lume si a starii de bine. Nu trebuie sa utat insa, ca, nu orice eveniment, intamplare, reactie merita numele de “trauma”. El trebuie rezervat numai situatiilor de o gravitate anume, situatii in care, de exemplu, suntem martori sau victime ale unei amenintari directe asupra vietii.
Urmarim in cadrul terapiei cu persoanele afectate de TSPT, reluarea stilului de viata dinaintea momentului traumatic, precum si coborarea nivelului de distres si alerta care sa contribuie la cresterea starii de bine si recapatarea functionalitatii.
Pentru aceasta, poate fi necesara o oarecare “procesare” a traumei, fie ca este vorba de diverse forme de expunere, fie ca este inlaturat pur si simplu patternul psiho-comportamental care mentine problema, lasand loc unei vindecari “naturale” (ca in Terapia Metacognitiva). Cei in cauze sunt ajutati sa recapete un sentiment rezonabil de siguranta, atat prin abordarea gandirii irationale posttraumatice, cat si prin renuntarea la comportamente prin care este cautata siguranta, dar se mentine de fapt problema (ex: evitarea unor locuri, amintiri, situatii).
Incepe procesul tau terapeutic chiar acum. Foloseste metodele de contact disponibile mai jos si stabileste o intalnire. Sedintele de psihoterapie pot avea loc atat la cabinet cat si online in functie de preferinta si de situatie ( de exemplu, in cazul in care sunteti din alta localitate ).
